Când apa e limpede, parcă nici nu îți vine să te gândești că în spatele ei lucrează ceva destul de banal și, totuși, esențial: filtrul. Îl pornești, îl auzi cum toarce în camera tehnică și, în rest, ai impresia că lucrurile se rezolvă singure. Doar că filtrul, la fel ca orice lucru care muncește pe tăcute, strânge în el tot ce tu nu vrei să vezi în apă.
Spălarea inversă, adică backwash-ul, este momentul în care îi dai filtrului voie să scuipe afară mizeria adunată. E o manevră simplă, dar are câteva reguli care chiar contează. Dacă le respecți, filtrarea rămâne eficientă, pompa trăiește mai liniștită, iar apa nu te pune să alergi cu chimicale după ea.
Filtrul, rinichiul piscinei
Îmi place comparația asta, pentru că te ajută să înțelegi repede logica. Piscina are nevoie de un organ care să scoată din apă ce este în suspensie: praf fin, insecte, polen, resturi de cremă, pământ adus pe tălpi. Filtrul exact asta face, zi de zi, fără să ceară aplauze.
Doar că un rinichi încărcat nu lucrează bine. Un filtru încărcat începe să opună rezistență, presiunea crește, debitul scade și apa se mișcă mai greu prin instalație. Apoi apar semnele mici, pe care mulți le ignoră: jeturile par mai leneșe, suprafața nu mai trage bine frunzele, apa își pierde strălucirea.
Ce înseamnă spălarea inversă, pe românește
În mod normal, apa intră în filtru, traversează mediul filtrant și iese mai curată către piscină. Mizeria rămâne prinsă între granule, în pliuri sau în stratul de filtrare, depinde de tipul filtrului. Cu timpul, stratul acela devine un fel de covor murdar care nu mai lasă apa să treacă ușor.
Spălarea inversă înseamnă că întorci sensul. Apa este împinsă prin filtru invers față de filtrare, ridică și afânează stratul murdar, îl desprinde și îl trimite la canalizare, la drenaj sau unde ai evacuarea. E ca și cum ai scutura o pătură plină de praf, doar că aici scuturarea se face cu apă sub presiune.
Un detaliu mic, dar care face diferența
Spălarea inversă nu este o curățare completă, în sensul de a readuce filtrul la starea de nou. Este mai degrabă un gest de întreținere, repetat periodic, care menține filtrul în zona lui de eficiență bună. De aceea, întrebarea despre cât de des are două răspunsuri: unul legat de semne, altul legat de obicei.
Dacă te bazezi doar pe calendar, riști să speli prea des sau prea rar. Dacă te bazezi doar pe ochi, uneori îți scapă lucruri, pentru că apa poate părea acceptabilă și totuși filtrul să fie deja încărcat. Cel mai sănătos e un amestec: urmărești presiunea, te uiți la apă și ții cont de cum a fost folosită piscina.
Înainte de orice: tipul filtrului contează
Când cineva spune spălare inversă, de obicei se gândește la filtrul cu nisip sau cu sticlă filtrantă, adică acela cu vană multipoziție. Acolo manevra e clasică și rapidă. La filtrele cu pământ de diatomee, spălarea inversă există, dar are particularități și, de multe ori, trebuie refăcut stratul filtrant după.
La filtrele cu cartuș, spălarea inversă, în sensul strict, nu prea are ce căuta. Curățarea se face prin desfacere și spălare a cartușului cu jet de apă, eventual înmuiere, depinde cât de încărcat e. Merită să știi asta din start, ca să nu cauți o manetă de backwash care pur și simplu nu există.
Cum îți dai seama că filtrul cere spălare inversă
Primul indicator serios este manometrul, acel ceas mic de pe filtru. Când sistemul este curat, ai o presiune de funcționare de bază, pe care e bine să o notezi undeva. Nu trebuie să fie o notiță solemnă, poate fi un bilețel lipit în camera tehnică, sau o poză cu telefonul.
În practică, spălarea inversă se face când presiunea crește cu aproximativ 20 până la 25 la sută față de presiunea de bază. Tradus în valori, pentru multe instalații asta înseamnă cam 0,2 până la 0,3 bar în plus, ori 8 până la 10 psi pentru cei care au manometru în sistem imperial. Dacă nu ai reperul inițial, te vei uita la cifre fără să știi ce înseamnă ele.
Al doilea indicator este debitul. Când jeturile la refulare par slabe, când skimmerul nu mai trage cum o făcea, când robotul parcă se mișcă mai greu pentru că nu mai are flux bun, de multe ori filtrul e suspectul principal. Nu e singurul, uneori sunt coșuri pline, prefiltru murdar, sau aer fals pe aspirație, dar filtrul rămâne pe listă.
Al treilea indicator ține de aspect. Apa poate deveni ușor tulbure fără să fie verde, poate avea un voal fin, ca o ceață discretă. Aici e momentul în care oamenii se grăbesc să pună chimicale, dar eu aș verifica întâi dacă filtrarea chiar mai face față.
Cât de des este necesară, fără formule rigide
Dacă piscina este folosită zilnic, dacă ai copii, dacă e vânt și praf, dacă în zonă e mult polen, filtrul se încarcă repede. În astfel de perioade, spălarea inversă poate ajunge să fie necesară la 5 până la 10 zile. Nu e o rușine, e pur și simplu realitatea unui bazin intens folosit.
Dacă piscina e folosită mai rar, dacă ai o prelată bună, dacă în jur nu e vegetație care să scuture frunze și flori, intervalul se poate lungi. Mulți ajung la două sau chiar trei săptămâni între spălări, uneori mai mult. Totuși, dacă manometrul urcă, nu are sens să aștepți doar pentru că în calendar nu s-a împlinit perioada.
Un alt moment în care spălarea inversă devine aproape obligatorie este după tratamente de șoc sau după ce ai avut apă verde și ai intervenit cu clorinare puternică și floculare. Tot ce moare în apă, algele și particulele, trebuie prins undeva, iar filtrul va fi cel care le adună. Dacă nu îl eliberezi, el se sufocă și îți întoarce problema.
Pregătirea, partea pe care mulți o sar
Înainte să atingi vana multipoziție, oprește pompa. Asta nu e un moft, e o regulă de protecție pentru garnituri și pentru mecanismul vanei. Dacă rotești maneta cu pompa pornită, riști să rupi garnitura tip păianjen și apoi te trezești cu apă care se plimbă unde nu trebuie.
Verifică nivelul apei în piscină. Spălarea inversă aruncă apă la evacuare, iar dacă nivelul e deja la limită, pompa poate trage aer. Când o pompă rămâne fără apă pe aspirație, chiar și pentru scurt timp, se poate încălzi și se poate deteriora.
Mai e ceva: traseul de evacuare. Dacă ai furtun de backwash, asigură-te că e desfășurat, că nu e strâns, că nu are coturi sufocante și că e fixat. Dacă evacuezi în canalizare, verifică să nu ai un dop, altfel presiunea crește aiurea și tot sistemul se supără.
Spălarea inversă la filtrul cu nisip sau sticlă
După ce pompa e oprită, pui vana pe poziția Backwash, adică spălare inversă. Unele vane sunt în română, altele în engleză, dar ideea e aceeași. Apasă maneta, rotește până la poziția corectă și las-o să se așeze ferm.
Pornești pompa și lași apa să curgă spre evacuare. Dacă ai vizor transparent, te uiți la culoarea apei, la început va fi murdară, apoi se limpezește treptat. În mod obișnuit, două până la trei minute sunt suficiente, dar timpul real îl dictează aspectul apei din vizor.
Oprești pompa din nou. Aici nu te grăbi, chiar dacă îți vine să treci direct pe filtrare. După backwash, mediul filtrant e afânat, iar în interior mai rămâne suspensie care, dacă revii direct pe Filter, se poate întoarce în piscină.
Pui vana pe poziția Rinse, adică clătire. Pornești pompa și lași 20 până la 40 de secunde, uneori până la un minut, în funcție de instalație. Oprești pompa și abia apoi revii pe Filter.
De ce clătirea merită cele câteva zeci de secunde
Clătirea așază din nou patul filtrant. Practic, readuce granulele în poziție, încarcă uniform stratul și spală resturile care ar altfel refulate în bazin. Dacă sari peste clătire, nu e capăt de lume de fiecare dată, dar e genul de scurtătură care, repetată, te face să te întrebi de ce apar pufuri de praf în apă după spălare.
Unii se sperie că pierd apă. Da, pierzi apă, dar pierzi controlat și pentru un motiv bun. În plus, apa pierdută se completează, iar completarea aduce și un mic refresh, ceea ce uneori ajută la stabilizarea chimiei.
Cât să lași backwash-ul să curgă, fără risipă
Dacă îl lași prea puțin, mizeria rămâne în filtru și presiunea nu scade cum trebuie. Dacă îl lași prea mult, ajungi să arunci apă curată degeaba. Semnul simplu este apa din vizor sau din furtun: când devine clară și nu mai are particule, încă 15 până la 30 de secunde și e suficient.
Mai există un semn: manometrul. După o spălare inversă corectă, presiunea ar trebui să scadă aproape de valoarea de bază. Dacă presiunea rămâne sus, posibil să fie o problemă de altă natură, cum ar fi nisip îmbâcsit cu grăsimi, depuneri de calcar sau o vană care nu etanșează bine.
Spălarea inversă la filtrul cu pământ de diatomee
La acest tip de filtru, spălarea inversă nu înseamnă că ai terminat treaba și gata. Rolul mediului filtrant îl are stratul de diatomee depus pe grile. Când speli invers, o parte din strat se desprinde și se duce la evacuare, împreună cu mizeria.
După backwash, filtrul trebuie, de regulă, reîncărcat cu pământ de diatomee, în doza recomandată de producător. Dacă nu refaci stratul, filtrul pierde finețea filtrării și poate chiar lăsa particule să treacă. Nu e complicat, dar e o etapă pe care trebuie să o ai în minte.
Și aici presiunea este reperul. În plus, dacă observi că după spălare apa nu se limpezește așa cum te aștepți, e posibil ca stratul de diatomee să nu fie refăcut corect. Uneori, la filtrele de acest tip, curățarea periodică prin desfacere și spălare manuală rămâne obligatorie, nu doar spălarea inversă.
Ce faci dacă ai filtru cu cartuș
Aici, în loc de backwash, ai curățare. Oprești pompa, eliberezi presiunea din carcasă, deschizi capacul și scoți cartușul. Îl speli cu jet de apă, atent pe pliuri, fără să-l rupi, și îl lași să se curețe vizibil.
Dacă e încărcat cu uleiuri, creme și murdărie lipicioasă, doar apa nu ajunge mereu. Atunci se folosește o înmuiere într-o soluție potrivită pentru cartușe, apoi clătire temeinică. Ca ritm, un cartuș poate cere curățare săptămânal în sezonul intens, sau la două săptămâni când piscina e mai liniștită.
Procedura completă, spusă ca unui prieten
Dacă ar fi să te ghidez simplu, aș zice așa. Te uiți la manometru și la cum se mișcă apa în piscină, iar când simți că filtrul trage greu, te pregătești de spălare. Oprești pompa, pui vana pe Backwash și pornești pompa.
Lași să curgă până se limpezește, apoi oprești pompa, treci pe Rinse și pornești iar pentru câteva zeci de secunde. Oprești, treci pe Filter și pornești din nou. La final, te uiți la manometru, te uiți la jeturi și, de obicei, simți imediat că instalația respiră.
Greșeli frecvente care fac mai mult rău decât bine
Cea mai clasică este manevrarea vanei cu pompa pornită. De aici încep multe mici tragedii tehnice, pentru că se taie garnitura, se ciupește, se răsucește și apoi vana începe să amestece circuitele. Poți ajunge să trimiți apă la canalizare când crezi că filtrezi, sau să trimiți murdăria înapoi în piscină.
O altă greșeală este backwash fără clătire. Se întâmplă mai ales când cineva se grăbește și spune că e suficient. Uneori pare suficient, alteori îți trezești bazinul cu o dâră de praf fin la refulare.
Mai există și varianta de a spăla prea des, aproape din reflex. În cazul filtrelor cu nisip, un strat ușor încărcat chiar ajută filtrarea fină, pentru că particulele se prind mai bine într-un mediu ușor maturat. Dacă speli prea des, filtrul rămâne mereu prea curat și poate trece particule fine până își formează iar stratul de lucru.
Ce se întâmplă cu chimia apei după backwash
Spălarea inversă scoate din sistem nu doar murdărie, ci și apă tratată. Asta înseamnă că, după ce completezi cu apă proaspătă, se pot modifica parametrii. Cel mai des se simte pH-ul și alcalinitatea, iar dacă ai piscină cu sare, se simte și salinitatea.
Nu trebuie să intri în panică și să transformi fiecare spălare într-un laborator. Dar merită să verifici, mai ales dacă ai făcut un backwash mai lung sau dacă ai completat mult. Un test rapid, făcut calm, îți spune dacă ai nevoie de o ajustare mică.
Backwash și consumul de apă, partea care doare la factură
Orice spălare inversă înseamnă pierdere de apă. La o piscină medie, un backwash de câteva minute poate arunca câteva sute de litri, uneori mai mult, depinde de debit. Nu e puțin, de aceea e bine să fie făcut corect, nu repetat din greșeală.
Pe de altă parte, să nu faci backwash din economie te poate costa mai mult. Când filtrul e încărcat, pompa muncește greu, consumă mai mult și se uzează. Iar când apa se strică și începi să compensezi cu chimicale și timp, economia inițială se evaporă.
Un ritm de întreținere realist, fără obsesii
Dacă vrei un reper simplu, îți poți face un obicei să verifici manometrul de două ori pe săptămână în sezon. Nu durează nici un minut, e doar o privire. Când vezi că presiunea a urcat vizibil față de valoarea ta de bază, programezi spălarea inversă în ziua aceea sau a doua zi.
În rest, te lași ghidat de evenimente. După o petrecere cu mulți oameni, filtrul va fi mai încărcat. După o furtună cu praf, la fel.
Iar dacă ai avut un episod cu alge, spălările pot fi mai dese câteva zile, până prinzi tot ce plutește. Apoi revii la ritmul normal.
Ce se schimbă în funcție de mediu filtrant
Nisipul clasic, folosit în multe filtre, are o granulatie care prinde bine particule de dimensiune medie. În timp, se poate încărca cu grăsimi și poate face canale, adică apa își croiește drumuri preferențiale și filtrarea scade. Spălarea inversă ajută, dar nu rezolvă tot dacă nisipul e vechi.
Sticla filtrantă, zeolitul sau alte medii moderne au comportamente ușor diferite. Unele filtrează mai fin, unele se curăță mai ușor, altele cer spălări mai scurte. Ideea de bază rămâne aceeași: urmărești presiunea și reacția sistemului după backwash.
Dacă mediul filtrant e vechi și compactat, spălarea inversă poate părea că nu mai are efect. Presiunea scade puțin, dar revine repede, apa rămâne ușor tulbure, iar filtrul pare mereu încordat. Asta e de obicei semn că a venit timpul pentru o curățare mai serioasă sau pentru înlocuire.
Semne că filtrul are nevoie de mai mult decât spălare inversă
Dacă faci backwash corect, clătești, revii pe Filter și totuși presiunea rămâne mare, e un semn. Poate fi un manometru defect, dar poate fi și o încărcare internă care nu se mai desprinde ușor. Depunerile de calcar, de exemplu, pot rigidiza patul filtrant.
Alt semn este apa care pare să se murdărească repede, chiar dacă tu păstrezi chimia în parametri. Aici filtrul poate să nu mai prindă bine particulele fine, pentru că mediul e uzat sau canalizat. În astfel de cazuri, o spălare inversă făcută din două reprize, cu o pauză între ele, poate ajuta, dar nu întotdeauna.
Dacă vezi nisip în piscină, mai ales la refulare, problema nu mai e spălarea inversă, ci internă. Poate fi crepina fisurată, poate fi o garnitură sau o defecțiune a filtrului. E bine să nu ignori, pentru că nisipul în bazin e semn că ceva a cedat.
Spălarea inversă și siguranța echipamentului
Când pornești pompa pe Backwash, asigură-te că ai o evacuare liberă. Dacă evacuarea e blocată, presiunea se poate duce în zone unde nu vrei. În plus, nu sta cu ochii doar pe telefon, mai ales la primele spălări după montaj sau după intervenții.
Nu lăsa pompa să meargă pe Backwash dacă apa din piscină a scăzut mult și începe să tragă aer. Un sunet schimbat, un clinchet de aer în instalație, e semnalul că trebuie să oprești. Completezi apă, primești iar aspirație corectă, apoi continui.
Despre vana multipoziție, piesa care face toată magia
Vana are câteva poziții: filtrare, spălare inversă, clătire, recirculare, evacuare, uneori închis. Poziția Recirculate, de exemplu, trece apa prin sistem fără să o filtreze, utilă în anumite situații. Poziția Waste evacuează apa fără filtrare, utilă când aspiri depuneri grele de pe fund.
Problema e că aceste poziții sunt bune doar dacă vana etanșează. Când garnitura se uzează, apă poate trece între compartimente. Dacă observi că pe Filter ai un pic de apă pe evacuare, sau că pe Backwash murdăria pare să se întoarcă, vana merită verificată.
De ce uneori backwash-ul pare că nu ajută
Se întâmplă ca filtrul să fie încărcat cu particule foarte fine, aproape ca făina. Atunci, spălarea inversă face treaba, dar apa din vizor se limpezește repede și tu crezi că e gata, deși în interior încă mai e material compactat. O soluție este să faci backwash, să oprești, să lași un minut de pauză, apoi să mai faci încă un backwash scurt.
Altă situație este când filtrul a prins multă grăsime, de la uleiuri de corp, creme, loțiuni. Acolo apa simplă nu dizolvă, doar ridică. Uneori e nevoie de o curățare chimică a mediului filtrant, cu produse dedicate, folosite atent, cu clătiri bune.
Cum se leagă spălarea inversă de curățarea piscinei
Când aspiri bazinul, mai ales dacă ai multe depuneri, filtrul se umple rapid. Dacă aspiri pe Filter, tot ce ridici ajunge în filtru, ceea ce e normal. Dar dacă aspiri ceva gros, cu mult praf, sau după floculare, uneori e mai bine să aspiri pe Waste, ca să nu bagi toată încărcătura în filtru.
Aici apare o legătură importantă. Dacă aspiri pe Filter și nu faci backwash după, presiunea va urca și filtrarea se va îneca. Dacă aspiri pe Waste, pierzi apă, dar ții filtrul mai curat.
O mică paranteză despre apă tulbure și tentația chimicalelor
Când apa devine tulbure, primul impuls este să pui ceva în ea. E omenesc, vrei rezultate rapide. Doar că, dacă filtrul e încărcat, orice tratament care produce particule, inclusiv floculanții, va pune și mai multă presiune pe filtrare.
De aceea, dacă apa e tulbure și manometrul e sus, primul pas logic e să eliberezi filtrul. Apoi revii la echilibrare chimică. E un fel de ordine a lucrurilor, ca în orice întreținere: întâi lași sistemul să respire, apoi îl ajuți fin.
Cât durează tot procesul, realist
O spălare inversă corectă, cu tot cu clătire, durează de obicei între trei și cinci minute, plus timpul în care te plimbi între pompă și vană. E scurt, tocmai de aceea e păcat să fie făcut pe jumătate. În schimb, dacă îl faci atent, câștigi ore întregi de apă bună.
Dacă ai filtru cu pământ de diatomee și trebuie să refaci încărcarea, mai adaugi câteva minute pentru dozare și amestec. Dacă ai filtru cu cartuș, curățarea poate dura mai mult, pentru că implică desfacere și spălare manuală. Fiecare tip are ritmul lui, dar principiul rămâne: când filtrul se încarcă, îl cureți.
Spălarea inversă la început de sezon
La deschiderea piscinei, după iarnă, filtrul poate avea depuneri și praf. De multe ori, prima săptămână de funcționare e mai solicitantă pentru filtrare, pentru că se ridică reziduuri, se curăță pereții, se aspiră. În această perioadă, spălările inverse pot fi mai dese, chiar la câteva zile.
E un fel de curățenie generală. Odată ce apa se stabilizează, pereții sunt curați și circuitul intră în regim normal, și filtrul revine la un ritm obișnuit. Dacă începi sezonul cu filtrul deja încărcat și nu îl eliberezi, vei trage de instalație fără rost.
Spălarea inversă înainte de închidere
Înainte de iernare, spălarea inversă are rolul de a lăsa filtrul cât mai curat. Nu vrei ca în el să rămână un strat gros de materie organică peste luni reci. Chiar dacă nu îngheață complet în camera tehnică, mizeria poate fermenta, poate mirosi și poate ataca componentele.
După backwash, multe persoane trec și printr-o clătire serioasă și apoi opresc sistemul pentru procedurile de închidere. În funcție de soluția de iernare, poziția vanei și golirea filtrului se fac conform recomandărilor producătorului. Dar, ca idee, un filtru curat intră în iarnă mai liniștit.
Întrebarea care revine mereu: pot face spălare inversă prea des?
Da, se poate. La filtrele cu nisip, un filtru ușor încărcat filtrează mai fin, pentru că particulele se opresc într-o structură deja formată. Dacă speli prea des, mai ales când manometrul abia s-a mișcat, rămâi mereu cu un pat filtrant prea aerisit.
Totuși, nu te teme de spălarea inversă ca de un lucru rău. E un instrument, nu un dușman. Folosit când trebuie, prelungește viața echipamentului și te scapă de multe improvizații.
Un mod simplu de a-ți seta reperul personal
Într-o zi în care știi că filtrul e curat, eventual după o spălare inversă bine făcută și o clătire corectă, notează presiunea. Aceea este baza ta. Apoi, când presiunea urcă vizibil peste ea, ai semnal.
Este mult mai elegant decât să te bazezi pe memorie. Memoria, în astfel de lucruri, e cam optimistă, și te trezești că spui că e bine, deși sistemul îți arată altceva. Un reper simplu face întreținerea mai relaxată.
Câteva situații speciale în care backwash-ul se schimbă
Dacă ai filtrare cu pompă de viteză variabilă, backwash-ul se face, de regulă, la o viteză mai mare decât filtrarea normală, ca să ridice patul filtrant. Totuși, nu e obligatoriu să duci pompa la maximum dacă instalația nu o cere. Ideea este să ai un flux suficient încât să cureți, fără să forțezi.
Dacă ai încălzire, panouri, pompe de căldură, schimbătoare, spălarea inversă nu ar trebui să le afecteze dacă circuitul e corect. Dar e bine să știi unde se duce apa în fiecare poziție a vanei. Uneori, o montare nefericită poate trimite apă unde nu vrei.
Când merită să ceri ajutor tehnic
Dacă observi că vana curge, că manometrul tremură aiurea, că presiunea urcă foarte repede după backwash, poate fi momentul să te uiți mai atent. Uneori e un manometru defect, o sită de prefiltru plină, o supapă blocată. Alteori e filtrul în sine, cu mediu filtrant uzat sau cu componente interne deteriorate.
Dacă vrei să discuți cu cineva care chiar face astfel de intervenții, uneori ajută să vezi și recomandări concrete despre echipamente, montaj și mentenanță. Un punct de plecare pe zona de servicii și informații este https://www.piscineservice.ro. Important e să cauți soluții potrivite pentru tipul tău de filtru și pentru modul în care folosești piscina.
Cum prelungești intervalul dintre spălări fără să chinui filtrul
Dacă simți că faci spălare inversă prea des, uneori nu filtrul e problema, ci ce ajunge la el. Un coș de skimmer plin pe jumătate, un prefiltru de pompă cu frunze mărunțite, o perie uitată, toate acestea cresc încărcarea. Partea bună este că, atunci când cureți aceste puncte mici, filtrul rămâne mai mult timp în zona lui de lucru.
Skimmerul, de exemplu, este primul filtru, așa cum îmi place să spun. Dacă lași coșul să se umple până la refuz, apa găsește ocolire, iar mizeria fină trece mai departe. În zilele cu vânt sau după cosit în grădină, o verificare rapidă a coșurilor face minuni.
Prefiltrul pompei, acel mic coș transparent, merită și el atenție. Când se încarcă, pompa trage mai greu, apar bule de aer și debitul cade. Iar când debitul cade, filtrul lucrează într-un regim ciudat, uneori cu presiune instabilă, și e ușor să interpretezi greșit semnalele.
Mai e și suprafața apei. Dacă ai o prelată, o folosești mai des decât crezi că e nevoie, mai ales noaptea sau când nu e nimeni în piscină. Polenul și praful fin sunt mari consumatori de capacitate de filtrare, iar o prelată simplă îi ține, în bună parte, departe de apă.
Spălarea inversă și programul de filtrare
Uneori apar întrebări de genul: dacă filtrez mai mult, voi spăla invers mai des. Răspunsul e nuanțat, pentru că filtrarea mai lungă prinde mai multă mizerie, dar și păstrează apa mai stabilă, cu mai puține episoade de tulburare. O apă stabilă înseamnă mai puține intervenții bruște, care, paradoxal, îți încărcă filtrul și mai tare.
În perioadele foarte calde, când piscina e folosită mult, filtrarea mai lungă ajută. Nu e nevoie să rulezi totul la maximum, dar un program bine gândit, cu circulație constantă, ține particulele în mișcare și le duce către filtru. Apoi spălarea inversă devine un gest periodic, nu o alergătură din două în două zile.
Dacă ai pompă cu viteză variabilă, poți să filtrezi mai mult timp la viteză mică și să păstrezi o fereastră scurtă la viteză mare pentru curățarea suprafeței și pentru skimmer. Asta ajută și la consum, și la zgomot, și la uzură. Backwash-ul rămâne, totuși, un moment în care ai nevoie de flux serios.
Ce faci cu apa evacuată
În multe curți, furtunul de backwash ajunge pe gazon sau într-un șanț. Nu e ideal, pentru că apa are clor și poate afecta plantele, mai ales dacă e proaspăt tratată. Dacă nu ai altă soluție, măcar evită să speli invers imediat după o clorinare puternică.
Dacă ai posibilitatea să evacuezi în canalizare sau într-un sistem de drenaj adecvat, e mai bine. Știu că nu toată lumea are infrastructura asta, și nici nu vreau să sun ca un inspector. Dar e bine să fii atent, pentru că în timp, o zonă udată repetat cu apă tratată se poate degrada.
Mituri care se aud des, și cum stau lucrurile
Se spune uneori că backwash-ul trebuie făcut până când apa nu mai face spumă. Spuma, însă, poate veni din detergenți, din uleiuri, din agitație, nu doar din murdărie. Reperul mai corect este apa limpede din vizor și scăderea presiunii către valoarea de bază.
Alt mit este că, dacă apa e limpede, filtrul nu are nevoie de spălare. Apa poate fi limpede și totuși filtrul să fie încărcat, mai ales când particulele sunt fine și se așază bine în patul filtrant. În plus, o presiune crescută nu se vede întotdeauna în apă, dar se vede în felul în care lucrează instalația.
Mai există ideea că o spălare inversă lungă curăță mai bine. Uneori, dincolo de un anumit punct, nu mai cureți, doar arunci apă bună. E ca atunci când freci o suprafață curată încă zece minute, doar ca să fii sigur: nu câștigi mare lucru.
Când e utilă poziția Waste, fără să o transformi în obicei
Poziția Waste este prietena ta când ai multă mizerie grea pe fund, mai ales după floculare sau după o furtună care a adus praf fin. Dacă aspiri totul pe Filter, filtrul se umple instant și presiunea sare. Dacă aspiri pe Waste, pierzi apă, dar scoți mizeria din sistem fără să o macini în filtru.
Aici, cheia este să alegi momentul. Nu vrei să aspiri pe Waste în fiecare săptămână, pentru că atunci pierzi apă și chimie prea des. Dar în acele zile în care știi că ai o încărcare mare, e o scurtătură bună, făcută cu cap.
Diferența dintre backwash și recirculare
Recircularea este, practic, ocolirea filtrului. Apa trece prin pompă și se întoarce în piscină fără să fie filtrată. E utilă dacă ai nevoie să amesteci rapid un produs în apă sau dacă filtrul e oprit temporar pentru service.
Nu e utilă ca soluție de zi cu zi pentru apă tulbure. Dacă recirculezi când ai particule în suspensie, doar le plimbi în cerc. În astfel de momente, filtrarea și, la nevoie, spălarea inversă sunt cele care rezolvă.
Spălarea inversă făcută corect se simte imediat
După un backwash bun, de cele mai multe ori auzi alt sunet la pompă, mai rotund, mai liniștit. Jeturile au mai multă vigoare, iar suprafața se adună mai bine către skimmer. E genul acela de schimbare care te face să spui că da, trebuia.
Dacă nu simți nici o diferență, nu înseamnă automat că ai făcut greșit. Poate că filtrul nu era încărcat sau poate că problema e în altă parte. Dar dacă de fiecare dată speli invers și nimic nu se schimbă, merită să cauți cauza, nu să repeți la infinit același gest.
Spălarea inversă ca obicei sănătos, nu ca rutină oarbă
Sunt oameni care tratează piscina ca pe o bucată de vacanță, și e normal. Doar că o bucată de vacanță are nevoie de întreținere, altfel se transformă într-o grijă. Spălarea inversă e unul dintre lucrurile acelea mici care, făcute la timp, îți păstrează liniștea.
Dacă aș strânge totul într-o singură idee, ar fi asta. Nu speli invers după calendar, speli invers după semne, cu manometrul ca prieten și cu ochiul ca verificare. Iar când o faci, o faci corect, cu pompa oprită la schimbarea pozițiilor și cu clătire după.
Un ultim detaliu care îți salvează nervii
După backwash, mai ales la filtrele cu nisip, apa din piscină poate părea pentru câteva minute ușor tulbure, pentru că ai agitat circuitul. Nu te panica, de obicei se așază repede. Dacă tulbureala persistă sau se văd particule aruncate constant la refulare, atunci da, e un semn că ceva nu etanșează sau că filtrul a fost sărit peste clătire.
În rest, spălarea inversă e genul de gest care, odată ce îl prinzi, devine natural. Nu cere talent, cere atenție. Și, sincer, e unul dintre lucrurile care te fac să simți că ai control asupra piscinei, nu că te aleargă ea pe tine.
