O pisică pe care o observi zilnic în apropierea blocului poate avea o poveste mult mai complexă decât ai putea crede. Aceasta ar putea fi hrănită de vecini, sterilizată sau, dimpotrivă, ar putea fi un animal pierdut, căutat de stăpânul său. Totuși, de multe ori, cei care au grijă de aceste feline nu sunt conștienți unii de ceilalți. Aceasta este motivul pentru care a fost creată CatChat, o aplicație românească ce facilitează identificarea și urmărirea pisicilor dintr-o comunitate.
Aplicația a fost dezvoltată de Asociația Părinți de Cireșari, având inițial ca scop pisicile fără stăpân din București și o problemă specifică: cum poți verifica dacă o pisică pe care o vezi frecvent pe stradă este realmente abandonată sau dacă există persoane care o îngrijesc. CatChat își propune să centralizeze informații care, anterior, circulau în mod fragmentat între vecini și grupuri locale.
Funcționalitățile aplicației
Un aspect esențial al aplicației este PisID, un sistem care permite utilizatorilor să înregistreze pisicile cunoscute, fie că acestea au stăpân, fie că trăiesc pe stradă sau sunt pierdute. Profilurile pot conține fotografii, descrieri fizice, culoarea ochilor și detalii despre sterilizare, iar aplicația utilizează locația aproximativă pentru a afișa animalele din apropiere. Dacă întâlnești o pisică și îi faci o fotografie, CatChat poate sugera profiluri similare deja existente. În cazul unei corespondențe, utilizatorul poate semnala că pisica a fost văzută, iar persoana care a înregistrat-o va primi o notificare.
CatChat nu se limitează însă doar la a fi o hartă a pisicilor. Informațiile adunate pot evidenția zonele cu un număr mare de animale nesterilizate și unde ar fi necesare campanii de sterilizare, iar pentru pisicile dispărute, aplicația poate trimite alerte utilizatorilor din jur. În plus, există și o funcție mai distractivă: noaptea, inteligența artificială generează conversații între pisicile înregistrate, bazându-se pe profilurile lor și pe teme stabilite de creatorii aplicației.
Perspectivele de dezvoltare
Aplicația, disponibilă în prezent doar pe iOS, a fost inițial creată în comunitatea Domenii-Grivița, dar este destinată unei utilizări la scară națională. Echipa lucrează la o versiune pentru Android și la instrumente dedicate organizațiilor non-guvernamentale și autorităților locale.
Într-un interviu pentru Playtech, Elena Lucaci, unul dintre fondatorii CatChat, a discutat despre începuturile proiectului, informațiile obținute din primele înregistrări de pisici și modul în care aplicația poate deveni un instrument valoros pentru comunități, organizații și autorități.
Interviu cu Elena Lucaci, CatChat
Ozana Mazilu (Playtech): CatChat a pornit de la povestea unei singure pisici abandonate. În ce moment v-ați dat seama că problema este mult mai mare decât cazul ei?
Elena Lucaci: Nu a fost un moment unic, ci mai multe situații care au creat confuzie în cartier. Am dus la veterinar o pisică lovită de mașină, iar veterinarul, văzând-o sterilizată și într-o stare destul de proastă, ne-a spus că e femelă. Ulterior s-a dovedit că era un motan care trăia în regim semi-deschis, și în casă, și afară. A ajuns înapoi acasă, dar cazul acesta fericit e o excepție: de obicei, pisicile salvate de sub roțile mașinilor ajung tot pe stradă sau nu supraviețuiesc.
Mai sunt și vecinii care nu suportă pisicile și le vor răul. Ei trebuie să știe că aceste animale sunt iubite și îngrijite de alți vecini și că buna vecinătate se strică dacă li se întâmplă ceva.
Problemele au existat dintotdeauna. Ultima situație din cartier ne-a dat doar imboldul să facem mai mult.
Ozana Mazilu (Playtech): Ați identificat deja peste 200 de pisici prin CatChat. Ce v-au arătat primele date despre felul în care comunitățile au grijă de pisicile de pe stradă?
Elena Lucaci: Ne-a copleșit numărul mare de pisici fără familie: 131 dintre cele 285 de pisici de pe hartă, adică 46%, sunt fără stăpân. Dintre astea, doar 49 sunt sterilizate (37%), iar 82 nu sunt. Cu alte cuvinte, aproape două treimi dintre pisicile fără stăpân din aplicație sunt încă nesterilizate și se înmulțesc anual.
Datele ne mai spun ceva important: aceste pisici nu sunt „ale nimănui”. Ele sunt hrănite, urmărite și înregistrate de vecini, altfel nu ar fi ajuns pe hartă. Există, deci, o grijă reală în comunitate, dar ea nu este încă suficient de coordonată. Sterilizarea rămâne cea mai mare nevoie, iar acolo ar trebui direcționate în primul rând resursele.
Mai avem 138 de pisici cu stăpân (48%) și 16 pisici marcate ca pierdute (6%), adică 16 situații în care o familie sau o comunitate încă își caută pisica.
Geografic, 234 de pisici (82%) sunt în București, iar 9% în Ilfov (Voluntari, Corbeanca, Tunari, Chitila, Mogoșoaia). Restul țării adună 8%, iar două pisici sunt înregistrate în afara țării. Aplicația a pornit din cartierul nostru și acolo este încă cel mai activă, dar faptul că există deja pisici din Bacău, Constanța sau din alte localități arată că nevoia este națională.
Sunt cifre din aplicație, nu un recensământ: reflectă doar pisicile înregistrate de utilizatori, nu populația reală de pisici din oraș. Dar arată clar direcția.
Ozana Mazilu (Playtech): Cum funcționează concret PisID și cum poate afla cineva dacă o pisică pe care o vede zilnic pe stradă este deja îngrijită, sterilizată sau are un stăpân?
Elena Lucaci: Pentru ca PisID să funcționeze bine, utilizatorii ar trebui să completeze cât mai multe câmpuri, inclusiv culoarea ochilor și semnalmentele particulare. Aplicația cere acces la locație și arată pisicile înregistrate în zona respectivă.
Dacă vezi o pisică pe stradă, îi poți face o poză. Dacă e deja înregistrată, indiferent de categorie, aplicația ți-o propune ca sugestie identificată, iar tu poți raporta că a fost văzută. Persoana care a înregistrat-o primește o notificare și știe că pisica e în siguranță.
Ozana Mazilu (Playtech): Datele strânse prin CatChat pot ajuta la organizarea campaniilor de sterilizare. Credeți că aplicația poate deveni un instrument folosit inclusiv de autorități sau ONG-uri?
Elena Lucaci: Profilul asociației noastre nu este cel de „salvatori de animale”. Abordăm toate problemele comunității noastre, iar aceasta este doar una dintre ele. Totuși, nimeni nu ar trebui să treacă indiferent pe lângă un animal rănit sau în nevoie. Nu poți avea încredere într-un vecin indiferent la suferința creaturilor care nu se pot proteja singure.
Pentru că nu ne putem ocupa full-time de acest domeniu, ne dorim ca aplicația să fie folosită și de instituții. Ea funcționează la nivel național, dar momentan este disponibilă doar pe iOS. Pentru o aplicație complet gratuită, întâmpinăm destul de multe dificultăți în a o lansa și pe Android, dar lucrăm la asta.
După lansarea pe Android, dorim să facem un update cu conturi dedicate pentru administrațiile locale și ONG-urile de profil. Astfel, își vor putea extrage datele de care au nevoie și vor putea aloca bugete exacte, țintite pe nevoile reale din teren.
Ozana Mazilu (Playtech): Ce se întâmplă atunci când mai mulți oameni introduc în aplicație aceeași pisică? Cum evitați profilurile duplicate sau informațiile greșite?
Elena Lucaci: Afișăm pe ecran, ca sugestie, profile foarte similare și întrebăm utilizatorul dacă nu cumva este aceeași pisică.
Nu putem elimina complet duplicatele, pentru că pozele făcute de utilizatori diferă mult la nivel de calitate și încadrare, iar aceeași pisică poate arăta foarte diferit de la o imagine la alta, suficient cât să păcălească orice filtru. În plus, e un fenomen frecvent ca aceeași pisică să fie „Fetița” pentru o familie, „Pufoasa” pentru alta și „Simpatica” pentru a treia.
Aplicația poate ajuta la o identificare mai bună a pisicilor, dar nu poate elimina complet fenomenul.



